a fost multe și multe un an în urmă,
într-un regat de mare,
că o fată acolo a trăit pe care poate știți
De numele ANNABEL LEE;
și această fată ea a trăit cu nici un alt gând
decât să iubească și să fie iubit de mine.
am fost un copil și ea a fost un copil,
în această împărăție de la mare;
dar am iubit cu o dragoste care a fost mai mult decât iubire-
eu și Annabel Lee a mea;
cu o dragoste pe care Serafimii înaripați ai cerului
au râvnit-o și pe mine.,
Si asta a fost motivul pentru care, cu mult timp în urmă,
În acest regat de mare,
afara batea Un vant de-un nor, refrigerare
frumoasa Mea Annabel Lee;
Deci asta-i de neam rudă a venit
Și a purtat-o departe de mine,
Să tacă într-un mormânt
În acest regat de mare.
îngerii, nu pe jumătate atât de fericiți în cer,
au invidiat – o pe ea și pe Mine-
Da! – acesta a fost motivul (așa cum toți oamenii știu,
în acest regat lângă mare)
că vântul a ieșit din nor noaptea,
răcindu-se și ucigându-mi Annabel Lee.,
Dar dragostea noastră a fost mai puternică decât dragostea
De cei care au fost mai în vârstă decât noi-
De multe mult mai înțelepți decât noi-
Si nici îngerii din ceruri,
Nici demonii de sub mare,
Poate despărți vreodată sufletul meu de suflet
frumoasei Annabel Lee.,și stelele nu se ridică niciodată, dar simt ochii strălucitori
ai frumoasei Annabel Lee;
și astfel, toată noaptea-maree, mă culc lângă
al draga mea-draga mea-viața mea și mireasa mea,
în mormântul de acolo lângă mare,
în mormântul ei lângă Marea care sună.